duminică, 26 iulie 2009

25 Iulie 2009: Podul Dambovitei - Dambovicioara - Sirnea


Bike route 252456 - powered by Bikemap

Dupa o absenta indelungata mi s-a facut dor sa mai postez ceva pe blogul asta, drept urmare am luat situatia in mana si am mers cu biclele pe munte. Sau parca era invers...

Suntem in toiul verii, canicula ne topeste pe zi ce trece... asa ca am plecat cu speranta ca aerul curat de munte va aduce un plus de valoare pedalatului. Am ales un traseu tip circuit de 40km intr-o zi insorita prin Cheile Dambovioarei.

La ora 11:30 am plecat din Podul Dambovitei pe drumul asfaltat ce duce spre pestera Dambovicioara


As fi pedala toata ziua asa, o urcare lina si foarte racoroasa. Ajungem relativ repede la drumul care urca spre satul Ciocanu, o cotim la dreapta pe drumul asta si pedalam... pedalam.. pedalam.. pana ne ajunge oboseala si dogoarea soarelui. Alegem asadar un loc bun de odihna la umbra unui copac.


A trecut o ora de cand am pornit, urcarea a devenit dificila in combinatie cu caldura ce pare sa se intensifice. Termometrul de la odometrul meu arata deja 31 grade (28 la umbra). Mai avem ceva de urcat, asa ca mergem mai departe.

Deja incep portiunile ce impun urcatul pe langa bicicleta.


Profitam de peisaj si luam o pauza binemeritata. Insa nu prea lunga pentru ca mai avem un pic de urcat si au trecut deja 2 ore de la start.


Ultimele pregatiri:


Nu dupa mult timp am avut parte si de primul (si singurul) abandon de pana acum. E vorba de amicul nostru nou cooptat, care si-a achizitionat de curand o bicicleta suparata (CUBE LTD, frane pe disc hidraulice, angrenaje Shimano Deore XT etc). Acesta s-a intors pe unde am urcat deoarece avea cateva probleme personale de rezolvat. In plus, nu avea nici antrenamentul necesar sa termine tura intr-un timp bun.

Suntem deja foarte aproape de momentul in care nu mai avem de urcat. Traseul nostru este marcat cu triunghiul rosu. Trecem pe langa o crescatorie de struti, apoi ajungem la o rascruce unde ne separam din motive de confuzie. Traseul marcat intra intr-o zona delimitata cu un gard si cu poarta la intrare. Deschidem poarta, intram, continuam traseul si suntem luati din urma de cei 3 membri ai grupului nostru, aparent mai bine pregatiti, care au luat-o aiurea pe varianta nemarcata si acum trebuiau sa urce prin balarii ca sa revina la itinerar.

Drumul pe care am venit noi. Cei care s-au abatut de la traseu au aparut de undeva din spatele dealului din stanga.


In 10 minute am ajuns sus. Gata, de aici nu mai urcam. Ne permitem si noi luxul unei pauze mai lungi.


Am pornit pe drumul spre intoarcere. Pe la jumate am intrat pe o portiune comuna cu Turul Pietrei Craiului, portiune care de altfel este si ultima parte a acestui circuit. Aici am avut parte de doua mari surprize.. sau chiar trei :) Ne-am intalnit cu un grup format din 2 biciclisti care faceau Turul Pietrei Craiului si care spuneau ca au auzit de noi prin intermediul unui blog (care altul?...). Mai jos putin ne-am intalnit cu un grup de aproximativ 20 de motociclisti, acestia aveau intentii marete, insa bolovanii de pe drum nu le-au permis inaintarea si au fost nevoiti sa se intoarca. A 3-a surpriza a fost sa ne intalnim la 5km distanta de final cu membrul grupului de care spuneam mai devreme ca a abandonat. Si inca o surpriza a fost faptul ca am ajuns la destinatie teferi si nevatamati!


La 17:30 eram inapoi de unde am plecat. Cu alte cuvinte (ce ne faceam daca nu existau si alte cuvinte?!) am parcurs circuitul in 6 ore si cateva zeci de grade celsius!