marți, 19 aprilie 2011

2011-Apr-17 - Ploiesti, recunoastere cupa Emmedue

In Ploiesti poti sa te Pitesti, dar in Pitesti nu poti sa te Ploiesti. Uite asa am ajuns sa ma pitesc cu bicla prin imprejurimile parcului Bucov din Ploiesti. A fost o zi superba cu mult soare, putin noroi.. atat de putin incat aproape am suferit un soc letal de entuziasm. Tura nu a fost usoara! desi ritmul a fost constant si presarat cu cateva pauze binemeritate, urcarile lungi si dese si cele cateva scurte pushbike-uri ne-au pus tot antrenamentul la incercare.
Grupul a prins primele contururi in Bucuresti, unde am suit 4 biciclete pe masina mica (ce darama bolovanul mare), unde ne numaram sa fim siguri ca toti vin cu masina si nimeni nu incearca sa alerge pe langa. Si-i dam gaz pana la Ploiesti. Nici n-am zis bine Ploiesti ca am ajuns deja in parcarea parcului Bucov, unde, ca de obicei, ne echipam, incalecam biclele si completam grupul de amatori cu inca doi amatori ceva mai profesionisti de data aceasta, care, probabil din modestie, prefera sa ramana la statutul de amatori. In fine, ei cunosteau dealurile si imprejurimile cum imi cunosc eu drumul de zi cu zi acasa-serviciu si retur, astfel las GPS-ul la masina (GPS pe care oricum nu prea stiu sa-l folosesc pentru ca nu e al meu) si mergem pe urmele lor.
Asadar, ca sa terminam cu cei doi "amatori" (ca asa ne-au rugat sa le spunem), cu o zi inainte au participat la cursa XCO de la Cluj organizata de Maros Bike, iar aici au venit mai mult pentru un fir de iarba verde. Bine ca noi eram odihniti rau, Marius era dupa o saptamana de antrenament la spinning, eu la fel, Ana dupa o tura serioasa de alergare prin padurea de la Cernica, eu la fel, Lucian dupa o noapte alba la o beuta cu prietenii, eu la fel.. :D
Ah, da! Traseul. A fost in mare parte asemanator cu cel de la concursul de anul trecut, tura mare. L-am mai scurtat noi un pic taind ultima urcare si l-am mai lungit un pic intorcandu-ne mai pe ocolite pe sosea, chiar prin localitatea Bucov, ajungand intr-un final la o distanta totala de 52km cu diferenta de nivel de aproximativ 800m.


Bike route 806808 - powered by Bikemap 

Din toate punctele de vedere a fost o tura reusita. Asa cum am mai spus si tin sa repet pentru ca am ravnit mult dupa asa ceva, vremea a fost dementiala. S-a mers impecabil intr-un ritm foarte bun, sunt foarte multumit de bicla mea noua si am apucat sa ii gasesc micile cusururi la care am tot mesterit ulterior pentru a o pune la punct. Drumul pana la Ploiesti e scurt, deci automat economie de timp si de bani.

Concluzia tehnica e ca trebuie sa ma orientez pe niste cauciucuri mai aderente, Race King-urile cu balonaj 2.0 de la Continental sunt extraordinare pentru XC cu diferente mici de nivel, insa la deal pe teren umed nu stiu deloc sa muste.
A doua concluzie e ca trebuie sa intru si eu in randul SPD-istilor (suna a partid.. hmmm.. deci NU ne vedem in campania electorala! sa fie clar) si urmeaza sa analizez ofertele de espadrile corespunzatoare din punct de vedere pret versus performanta.

Ca sa pun dopul la sticla, e prima tura in care a mai fost cineva care sa isi imprastie relatarile pe blogul personal. De aceea ma opresc din oferit detalii redundante si va las sa priviti si din alta perspectiva.

Si ca sa pun sticla la rece, in Ploiesti exista un Pub care apartine campionului mondial la box, Leonard Doroftei - Doroftei Pub :) Aici puteti manca foarte bine si usor bataie (dar nu cred ca asta va doriti) sau alte mancaruri si deserturi alese, preparate cu manusi de pugilist. Nu uitati de hidratare! mai ales daca veniti dupa o tura de 50+km pe coclauri.

duminică, 10 aprilie 2011

9 Aprilie 2011 - Garboavele XC

 


Garboavele, o padure foarte frumoasa din apropierea municipiului Galati. Pentru a ajunge acolo, trebuie mai intai sa pleci, iar inainte de a pleca trebuie sa te pregatesti. In primul rand o bicicleta, ceva batoane de cereale, geluri proteice, bauturi energizante, haine de schimb. Impachetez totul, ung lantul, dau jos de pe bicla tot ce se incadreaza in categoria inutil si mai greu de 10 grame. Mare atentie, nu trebuie sa neglijam somnul, asa cum fac eu de obicei, asa cum am facut si de data asta. M-am culcat la 4 dimineata pentru a ma trezi o ora mai tarziu, pentru a-mi prepara cerealele integrale (muesli) cu lapte, cacao, banane si, nu in ultumul rand, miere ... multa miere! ... si intr-un final, dupa marele ospat, pentru a ma indrepta pe bicla spre locul de intalnire cu ceilalti biciclisti - Piata Unirii, ora 6AM.
Cu biclele montate pe masini, plecam din Bucuresti pe la 6:30 astfel incat sa ajungem pe la 10 in zona startului unde ploua cu lopata. Acum e acum, pentru ca trebuie sa-mi procur numarul de concurs si, ca de obicei, nu sunt singurul.. ba chiar mai sunt vreo 20-30 la coada pentru acelasi motiv. Si pentru ca era prea simplu, am primit comanda speciala pentru inca 3 numere din partea unor prieteni ce se aflau inca pe drum spre Garboave. Intre timp, ploaia se opreste.. dar frigul.. ah, frigul! :))
Trecand peste detalii, plec cu 20 minute mai tarziu in cursa, fiind nevoit astfel sa depasesc absolut orice inseamna concurent mai slab pregatit ca mine. Ploaia a stat, dar traseul e terci, incet dar sigur ii ajung pe cei de la categoria mea (avansati - 40km). Cam intr-o ora am reusit sa-i ajung din urma pe cei cu care am cam mers pana la finish. Sprint-ul de la start si zonele cu noroi din abundenta m-au scos din ritm, incerc sa pastrez un ritm sustinut, suficient cat sa-mi ajunga energia pana la sfarsitul celei de-a doua ture. Fara sa opresc, trec de punctul de alimentare si inca analizez ipoteza abandonului la finalul primei ture. Pe de-o parte, bicicleta parca incearca sa ma convinga sa renunt - roata din fata parea foarte descentrata (pe moment am crezut ca patit cauciucul ceva, ajuns acasa am constatat ca era descentrata si din spite) pe foaia mica nici gand sa mai pot cobori lantul, lant care, de altfel, pierduse tot ce insemna ulei si tronsea in ultimu hal de la namolul ce-i intrase prin zale. Tot din cauza namolului lipicios cauciucurile s-au transformat in niste senile de tanc, comparabile ca forma si, probabil, ca greutate. Cu toate astea, trec de zona de start/finish si hotarasc sa intru in a doua tura. De cealalta parte, nu stiam ce aveau de gand prietenii cu care am venit din Bucuresti si cat ar fi trebuit sa ii mai astept prin parcare. Ce stiam sigur era ca trecusem de ei in prima jumatate a turului intai. Cheile de la masina se aflau la unul dintre ei, iar hainele mele calduroase si curate.. in masina. Pana la urma, continuarea turei a doua nu s-a dovedit a fi o alegere tocmai rea, zonele din prima tura in care alunecam ca pe patinoar devenisera practicabile, noroiul se mai uscase, a aparut si o raza de soare. Mai spre bine, mai spre rau, vantul batea de te zbura din sa, dar si usca namolul precum un feon gigant :) Ma ajunge oboseala, bicicleta merge din ce in ce mai greu. Pentru mine am niste batoane de cereale, in schimb bicicleta trebuie sa traga asa pana la final. Mergand pe traseu ma tot depasesc cu vreo 3 concurenti de la categoria mea. Intr-un final ii las in urma, mai depasesc unul care se arata destul de fericit in momentul in care afla ca nu a ramas tocmai singurul nebun pe traseu, fericirea nu dureaza mult pentru ca il las si pe el in urma, mi-a facut placere, dar in fond si la urma urmei e o cursa, nu un prilej de socializare :)). La fel ca si in prima tura, trec si de data asta glont pe langa punctul de alimentare unde, cred, mai era unul de la categoria mea. Arbitrii imi spun ca as fi in primii 20, sa dea Domnu! si sa le dea si lor sanatate daca adevar au grait. Momentan abia am reusit sa storc niste poze, dar clasamentul final ramane o taina din corola de minuni a lumii pe care, organizatorul, nu pare sa vrea sa o striveasca.
Cu un ritm din ce in ce mai lent ajung la finish. Stupoarea se arata in fata ochilor sub forma unui concurent de la categoria 40km felicitat pentru reusita sa, care, pana sa vin eu, a avut timp sa isi spele si bicicleta. Nu ar fi fost nimic deosebit daca acest concurent nu era printre cei pe care i-am depasit pe banda rulanta la inceputul competitiei. Mai tarziu aflu ca nu a fost singurul care a suntit traseul, partea mai nasoala e ca, acesta a ajuns chiar pe podium si nimeni nu a avut nimic de contestat... In rest, tura a fost faina si felicit organizatorii pentru ca macar au incercat sa creeze un spatiu in care oamenii sa isi poata demonstra calitatile de fair-play.

miercuri, 6 aprilie 2011

3 aprilie 2011 - Bucuresti - Snagov

S-a vrut a fi o tura flash, un fel de simulare a concursului ce se desfasoara pe o bucata din traseul facut, si anume Prima Evadare, cu intoarcere in timp util pe DN1 si cu happy end.
Cum tot am norocul sa mi se intample numai mie, lucrurile nu s-au desfasurat chiar asa cum mi-as fi dorit :-) asadar, traseul:



Bike route 890198 - powered by Bikemap 

Tura a fost ok, pana cand celui cu care am fost au inceput sa-i scada fortele, tenul sau trecand apoi prin toate culorile curcubeului pana la momentul in care nu mai era in stare sa mearga 100m fara sa se opreasca pentru odihna. Toate astea au inceput sa se intample pe la km 50 al rutei prezentate mai sus. Motivele principale, lipsa de antrenament si o alimentatie neadecvate in timpul turei. Cu greu am ajuns la destinatia cea mai indepartata (zona de final a concursului), unde ne intalnim cu un grup de biciclisti foarte simpatici, cu care ne mai cunosteam din vedere, din auzite, din zvonite. Mergem impreuna in Gruiu unde ne asezam la o terasa cu specific traditional carnivor - mici, cefe, fripturi, gratar, prajeli... meniul perfect pentru un vegetarian convins ca mine. Noroc cu magazinul alaturat, de unde am putut insfaca un snickers, o banana, un iaurt si gata de drum.
Partenerul meu de tura a reusit sa prinda un loc intr-o masina alaturi de alti biciclisti, astfel s-a intors in conditii sigure inapoi in Bucuresti. Eu am continuat drumul alaturi de grupul caruia m-am alaturat, urmand ruta de intoarcere pe drumul judetean ce trece prin Caldarusani, Dimieni, Tuniari si inapoi la Baneasa.

Temporizarea a sunat cam asa
7:00 trezirea, cu greu dupa doar 4 ore de somn si o noapte fulminanta cu niste prieteni
8:00 primesc sms ca se amana intalnirea cu 15 minute, am plecat deja din Rahova, vant din fata
9:00 ajung la baneasa la ora prestabilita, cu toate ca am incercat sa ajung cu 15 minute mai tarziu
10:00 partenerul de tura intarzie motivat. am inghetat destul asteptand, o iau foarte usor inainte pe traseu
11:00 intr-un final ma vad cu partenerul de tura care reuseste sa ma ajunga din urma
12:00 suntem pe camp, vantul bate puternic din fata, coafura cedeaza.. totusi, inaintam :)
13:00 ajungem in comuna Caciulati unde ne refacem proviziile de hrana la magazinul din intersectie
14:00 prietenul meu incepe sa arate primele semne de oboseala
15:00 situatia se agraveaza, din ce in ce mai multe pauze, ritm lent
16:00 ma gandesc destul de serios sa il tractez pana la primul sat :)
17:00 trecem de Gruiu, ajungem la final, ne intalnim cu grupul
18:00 suntem la bodega din Gruiu, mancam, gasim un loc intr-o masina pentru cel cazut la datorie
19:00 plecam spre casa, putin vant frontal la inceput, apoi a batut frumos din spate
20:00 suntem la jumatatea drumului spre casa, gonim cu o medie de 26km/h, vant din spate
21:00 pedalez prin Bucuresti, aproape am ajuns acasa