22-mai-2011 maraton 70km emmedue

sau mai pe romaneste, mi-am facut cadou de ziua mea o cursa de exceptie :)

in sumar:
eveniment: cupa emmedue - maraton MTB 70km
vremea: soare, aprox 28 grade (30 real feel), pe traseu a plouat dupa ce am terminat eu
traseul: 70.5km, 1170m diferenta de nivel, predominant uscat, cateva balti ramase dupa furtuna din ziua precedenta, cateva zone cu noroi prin padure
organizarea: marcaje bune, puncte de alimentare bine aprovizionate, atmosfera faina in zona de start/finish, inscrierile au intarziat startul
probleme in cursa: presiune prea mare in roti, cateva cazaturi fara drept de replica
clasament: 37/75 general, 8/24 categoria 19-29 men
timp: 4h33m (fix ca la prima evadare :)) )

Bike route 973979 - powered by Bikemap 

cupa in sine s-a desfasurat pe 2 zile. sambata a fost proba de sosea unde nu am participat (desi ma batea rau gandul). a doua zi MTB-ul in cele 2 variante - scurt 35km si lung 70km. organizarea s-a aratat un pic depasita de magnitudinea evenimentului, cu toate astea in 99% din cazuri am numai cuvinte de lauda. de vreo 3 ori la rand am reusit sa ratez marcajul, mai mult din neatentie, dar mi-am reveni rapid pe trasa deoarece eram obisnuit sa vad mereu o panglica sau o sageata, asa ca intorceam in timp util pe drumul bun.
startul a fost intarziat cu vreo 30 min, s-a plecat la gramada indiferent de proba la care erai inscris sau categorie. conform indicatiilor organizatorilor, cei de la tura lunga, adica si eu, trebuia sa stam mai in fata la start... dar mi s-a parut jenant sa trebuiasca sa dau coate si ghidoane ca sa imi fac loc printre toata lumea. am preferat sa plec mai din spate si trag tare pe prima portiune de asfalt (primii 4 km) pentru a obtine o pozitie favorabila si a-mi intra rapid in ritm.
incep urcarile unde castig foarte mult fata de ceilalti, insa pe coborari nu reuseam sa tin in frau bicicleta naravasa. aveam rotile exagerat de umflate si saream din fiecare dambulet. nu mai zic de faptul ca degeaba aveam amortizare cu aer pe furca pentru ca nu facea fata de una singura. as fi putut sa opresc sa mai desumflu un pic rotile, insa memoria de la Defileul Jiului unde am facut pana din cauza rotilor slab umflate ma urmarea. anvelopele, schwalbe rocket ron 2.25 de aceasta data, au fost bune si nu au fost. pe urcari sau drum intins au rulat lin si cu viteza, pe curbe si mai ales in zonele cu pietris am derapat intr-o veselie. norocul meu ca imi sta in instict sa redresez bicicleta cu brio. nu mai zic de zonele impadurite unde nu apucase noroiul sa se usuce si unde puteam sa trag de ghidon in orice directie ca bicicleta tot inainte mergea. asa am luat si prima tranta mai serioasa - derapaj intr-un sant plin de noroi, tentativa de redresare, tentativa de decuplare a spd-urilor, vedeam cum se pune bicileta singura de-a latul drumului si paf, imprastiat prin decor. a doua cazatura mai zdravana mi-am luat-o dupa al 3-lea punct de alimentare, pe o coborare usoara pe single trail, intr-un viraj pe care l-am subestimat, fapt care m-a scos in decor prin iarba deasa si inalta care ascundea multe surprize. ascundea inclusiv un ciob cat pumnu' lu' Dorftei de mare si pe care l-am ratat cu genunchiul la vreo 10-20cm. de aici mai urmeaza o urcare, mult asfalt si coborare pana la finish. desi pe ultima bucata am mers si la plecare, sa mor daca mai recunosteam ceva! in sensul ca era sa ma pierd in ultimu km pe un drum care nu ducea nicaieri
in rest, ar mai fi de mentionat faptul ca am baut aproximativ 5 litri de apa si bauturi izotonice pe toata durata cursei, plus inca vreo 2 litri inainte si dupa.. rinichii mei au fost in extaz! nu mai pomenesc de vezica.. :D
dintre cei cunoscuti (ana, ovidiu, alt ovidiu, bogdan, alt bogdan, monica, marius etc) toti au obtinut rezultate remarcabile, in special cei prinsi de ploaie pe finalul turei lungi :P

15-mai-2011 - mtb defileul jiului

mai precis un concurs diferit de oricare altul.
totul incepe cand aflu de concurs si imi surade ideea sa merg. apoi imi surade si oportunitatea. ma inscriu, platesc, aleg tura mare si incep documentarea :) da, in oridinea asta.
incep sa aflu diverse amanunte, cum ca traseul de 60km are de fapt vreo 70 si ca se mai adauga si distanta dintre startul fals si cel oficial, 6km, bucata parcursa pe sosea la ritm de incalzire. aflu ca cei de la tura lunga vor pleca cu 15 minute avans, ca tura lunga poate fi parcursa in intregime cu un 4x4 mai puternic. totul bine si frumos, e taman momentul potrivit pentru a-mi testa abilitatile de incepator pe noua echipare SPD. nimic deosebit pana acum, reclama e roz cu floricele si clar trebuie sa mergem sa aflam adevarul.
cursa se tine duminica, noi (ana, dan, marius, eu) ajungem acolo de sambata pentru sedinta tehnica si ii trimitem pe dan si marius in inspectie pe traseu. traseul incepe sa isi arate coltii, fix inainte de final se va cobori pe un teren minat cu bolovani si foarte abrupt. printre altele, seara la sedinta tehnica aflu ca exista niste portiuni destul de tehnice si anevoioase atat pe urcare cat si pe coborare. a doua zi incepem cursa asa cum am stabilit cu sartul fals. in schimb, nu s-a mai plecat cu decalaj intre tura lunga si tura scurta.
traseul incepe cu o urcare sustinuta si nu foarte grea, o zona plata + coborare unde poti sa mergi cu o viteza considerabila, apoi inca o urcare un pic mai grea si un pic mai lunga pana la punctul de alimentare, acolo unde zicem pa celor de la tura scurta si ii trimitem inapoi la finish, iar noi mergem mai departe pe o bucla care incepe direct cu o urcare interesanta, mai lunga si mai grea decat prima dar nu imposibila. aici traseul devine dificil si necesita dozarea corecta a energiei. apar mici portiuni de pushbike, cel putin pentru mine, ca-mi tremurau spd-urile in picioare si inca mai aveam mici probleme la decuplarea lor. urcarea duce fix pana la cel mai inalt punct alt traseului, cu o mica zona plata inainte. apar probleme cu apa, care se tot consuma, chiar daca mi-am facut refill-ul la prima alimentare (din cele 2 alimentari puse la dispozitie de catre organizator). ajuns in varf, organizatorii au pus un punct de control si m-au avertizat ca la intoarcere o sa am o urcare pe care o sa dau ca berila. si eu i-am avertizat ca am ramas fara apa, iar ei au sarit rapid in ajutorul meu cu un refill :D neoficial
de aici cobor un pic pentru a ajunge la o urcare prin iarba, cu denivelari, cu soare, cu sete, cu oboseala acumulata pe traseu. extenuat ajung un varf unde un alt membru organizator ne averizeaza de coborarea foarte tehnica si periculoasa ce urmeaza, presarata cu busteni cazuti de-a latul pe traseu. a avut dreptate, am coborat pe langa bicicleta, salturile cu bicicleta in carca peste busteni au fost cireasa de pe tort. concurentii cu care m-am intalnit pe aceasta portiune erau cu totii nemultumiti. trecem si de asta. ajungem la o portiune care arata ca o burta pe profil, o urcare din ce in ce mai usoara urmata de o coborare din ce in ce mai fun. zona asta mi-a placut mult. insa ce a urmat a fost desprins dintr-un film de groaza. tot negativismul si toate temerile mele s-au acumulat intr-o urcare de cateva sute de metri care mi-a pus capac. efectiv, nu aveam cum sa urc pe bicicleta, deoarece simplul pusbhike era un calvar. pe jos bolovani de care te impiedicai si iti ingreunau inaintarea, trebuia sa trec si printr-un parau, soarele imi batea in cap cu barosu, gafaiam ca un magar. dupa urcarea asta nu mai aveam forta sa imi zic numele. tot aici am terminat si cateva batoane si jumatatea de bidon de apa ce-mi ramasese. portiunea se sfarseste si incepe o urcare relaiv mai usoara unde incerc sa ma tin pe bicicleta, nu de alta, eram atat de frant dupa atata urrcare incat nu mai stiam cum sa scot spd-urile si nu voiam sa cad.. iar.. gasesc dupa mai multa vreme un loc mai "plat" unde reusesc sa decuplez si sa pun un picior jos. in secunda imediat urmatore aveam muschii de la picioare inclistati si de nefolosit. plec usor la pas si ies in golul alpin, ultima urcare pe un teren cu iarba deasa si moale. aici il intalnesc pe dan care a abandonat cu ceva timp in urma, mesterind la bicicleta. imi spune acelasi lucru pe care l-am constat cu totii referitor la cele 2 portiuni extreme. in zare se vede punctul cel mai inalt al traseului, de acolo ar tebui sa cobor pana la primul punct de alimentare (care de data asta devine al doilea) pe portiunea pe care am si urcat. dau viteza, imi dau seama ca gresesc traseul si incerc sa revin. aici am imbarligat-o, ca am ajuns pe o coborare gresita. nu-mi mai venea sa urc, asa ca merg inainte, mai ales ca am avut consimtamantul unui concurent cum ca acesta ar fi traseul bun, conform GPS-ului pe care il avea in dotare si mai vedeam ceva urme de biciclete prin baltile de acolo. pe draci, era gresit, nu am vazut un marcaj timp de 10 minute. si pentru ca era deja nasol, am facut pana.. viteza mare, coborare, cauciucuri de XC subtiri si cu crampoane mici, un pic desumflate, am lovit un bolovan si fss. dau sa schimb rapid camera, umflu roata, scot pompa de pe ventil si fssss. s-a rupt venitlu (publicitate: decathlon, te lasa balta cand ai cel mai mult nevoie de el). vulcanizez camera veche, umflu, plec... pana. nu mai stau sa vulcanizez si merg pe janta, macar sa stiu daca drumul ala duce undeva sau altundeva. dupa vreo 20 minute pierdute cu camera mai pierd inca vreo 20 pana sa ajung sa ma intalnesc din nou cu traseul si inca alte zece sa ajung la punctul de alimentare. bucata asta de drum a fost cumplita, pentru ca nu puteam sa cobor cu viteza mai mare de 15, pentru ca imi fugea spatele in toate directiile si, in plus, am nimerit iar pe niste urcari crunte. primesc compatimirile de rigoare la punctul de alimentare si sunt servit din belsug cu bucate dintre cele mai alese - napolitane, banane si apa. camera insa, nu aveau. plec mai departe in speranta ca voi fi prins din urma de cineva care sa aiba o camera de rezerva. dupa parcurgerea a jumatate din cei 10km ramasi pana la finish, apare si camera de salvare. o montez, plec si dupa nici 2 km fac alta pana, probabil in acelasi mod. revin la ritmul prudent, in speranta ca mai salvez ceva din janta, si cobor asfel pana la finish unde ajung dupa inca vreo jumatate de ora de chin. cu toate astea, am stat mereu in SPD-uri si m-am strofocat sa le decuplez rapid in caz de ceva. eu zic ca am reusit :D

8 mai 2011 - prima evadare

un concurs glazurat cu noroi de toate felurile - semiuscat si lipicios, mustind cu apa si alunecos, amestecat cu iarba, amestecat cu frunze si toate combinatiile dintre acestea 4. am pornit in primii 200 ca sa termin al 99-lea. configuratia bicicletei s-a bazat cel mai mult in cauciucurile aproape potrivite pentru acest eveniment - race king 2.0 de la continental. avantajul lor maxim a fost ca nu se incarcau cu noroi si aveau aderenta foarte buna pe majoritatea tipurilor de teren. la polul opus au fost deficitare cand a venit vorba de aderenta pe terenuri inclinate acoperite de noroi alunecos imbibat cu apa. pe astfel de portiuni am pierdut poate zeci de minute importante. restul bicicletei a contat mai putin, in primii km am luat suficient noroi la bord cat sa nu mai conteze cele cateva sute de grame pe care m-am tot chinuit sa le dau jos prin alegerea unor componente mai usoare.
departajarea intre concurenti s-a facut cel mai mult dupa criteriile cauciucuri si frane, care se puteau transforma usor in nimic altceva decat niste magneti pentru noroi.. si nu cred ca mai e cazul sa mentionez antrenamentul.. ah tocmai am facut-o :)) cine a avut vbrake-uri, a pus din start cruce concursului. iar cauciucurile nepotrivite cu balonaj mai mare de 2.0 pentru multi au tras linia de finish undeva mai pe la jumatatea traseului.
ca un fast-forward al cursei, am plecat in tromba, am depasit, am stat in spatele celor mai lenti, am tras tare prin noroaie, am dat si in gol, am trecut prin balti de 20-30cm adancime, am cazut, m-am intalnit cu prieteni pe traseu, dureri si crampe musculare, o experienta deosebita, o lectie invatata, fun.
concurentii au fost in mare parte corecti, de parca eram uniti impotriva unui singur inamic - noroiul. m-a amuzat teribil un concurent pe care l-am ajuns din urma si care de 2 ori la rand tot accelera cand ajungeam in paralel cu el ca sa-l depasesc, obligandu-ma sa raman in spatele lui in ritmul lui. dar, cum un ritm mai lent inseamna si odihna, asa odihna inseamna un boost de energie suficient cat sa pot lansa sprint-ul decisiv... zic totusi mersi ca nu mi-au facut toti asta :))
deoarece foarte multi au abandonat, cred ca oricine a trecut macar linia de start merita felicitat. ploaia de dinainte de concurs i-a facut pe multi sa se razgandeasca. poate si acestia din urma merita felicitari pentru ca si-au recunoscut nivelul de antrenament mult prea slab pentru aceste conditii, sau poate ca doar s-au subestimat. una peste alta, trag concluzia ca MTB-ul in romania se practica la nivel de amatori un pic mai avansati. dovada clara e concurentul de nationalitate belgiana care a terminat cursa pe primul loc cu un avans de 20 minute in fata campionilor autohtoni. daca ma uit bine pe clasament, ne-ar trebui cateva palme peste ceafa ca sa ne trezim un pic la realitate. personal, ma simt in aceeasi oala si contribui deplin acestui fenomen. ne-a luat deja mult sa constientizam iar asta va mai intarzia un pic mobilizarea
sunt cateva rezultate de remarcat si de luat ca exemplu, concurenti foarte tineri sau foarte in varsta care s-au clasat bine, concurenti proaspeti si cu potential ridicat in ale MTB-ului, numarul mare de concurenti determinati sa termine cursa indiferent de timp, pozitie, conditii.
concluzia, in weekend-urile ploioase ma gasiti pe singletrail :D

2-mai-2011 - tura nsphemiitreusutedouazecisinoua...

fac ce fac si iar ajung pe traseul de la prima evadare. dar parca mai era ceva pana sa ajung pe traseu... a! da.. drumul pana acolo :)
am plecat frumos din rahova in ideea in care intentionam sa fac o ora pana la locul de intalnire, undeva pe langa aeroportul baneasa. nu-mi dau seama cum am reusit, dar drumul mi-a luat doar 35 min. in fine, restul de 25 trebuia sa astept :) si nu pot sa va descriu cat de mult imi place mie sa asptept, pentru ca ar insemna sa aflati cat de frumos NU m-a invatat mama sa vorbesc.
asteptarea nu a fost in zadar, pentru ca toata lumea s-a prezentat la timp. Bogdan, Monica, Mihai, Ada si Eu. ajunsi la start, pe aleea privigheciorilor de langa academia de politie, avem placerea unui participant supriza, venit pe baza de autoinvitatie si cu o bicicleta super faina abia scoasa ieri din cutie :) Ana.
facem prezentarile, umflam roti, radem, glumim, dar mai si muncim. deci plecam pe traseu! suntem toti de acord sa mergem intr-un ritm moderat de agrement. saptamana viitoare e concursul si nu vrem sa ne obosim prea tare, in plus vremea e atat de frumoasa incat nu avem motiv sa ne grabim.
tura a constat si intr-un mic test de mentenanta, am uns lantul intr-un mod putin diferit de cel obisnuit: dupa degresare, curatare si ungere, acesta trebuie curatat foarte bine de surplusul de ulei, iar de data asta am insistat ceva mai mai mult; rezultatul - lantul a ramas in mare parte curat si bine lubrifiat pe tot parcursul celor 130km. surplusul de ulei, oricat de mic ar fi, atrage ca un magnet tot praful, combinandu-se intr-o mazga lipicioasa care produce dezastre: uzura prematura a lantului pe termen lung si ingreunarea pedalatului pe termen scurt. al doilea test a constat in reglarea functiei de revenire a furcii pe un grad mai lent, astfel incat sa nu mai sar ca o minge din fiecare denivelare, lucru care, de altfel, s-a dovedit a fi periculos saptama trecuta intr-o curba la contactul cu o radacina de copac iesita din pamant pe cand aveam revenirea setata pe rapid.
dupa jumatatea turei, Monica incepe sa dea semne de oboseala, drept urmare ne oprim destul de des ca sa o asteptam. de cealalta parte, Ana pare curioasa de limitele noii biciclete care, se pare, nu are limite! de fapt, nici Ana nici bicicleta ei nu au limite .. deci, se potrivesc de minune :) hotaram asfel sa ne despartim pe ultimii 10 km in 2 grupuri - eu si Ana o luam inainte la goana, restul lumii ramane la stilul agrement.
ajunsi la complexul astoria, incercam sa ocupam un loc la o terasa, ne punem la o coada interminabila pentru o salata si alte mancaruri despre care prefer sa nu vorbesc, deoarece mi-am promis sa vorbesc frumos pe blogul meu. la scurt timp apare si restul gastii. halim, ne odinim si ne pregatim sa plecam inapoi spre bucuresti prin dimieni, calugareni, tunari, pipera etc. nu inainte sa ne luam ramas bun de la Ada care si-a chemat sora sa o recupereze. drumul inapoi a inceput promitator - medie de 12km/h in conditiile in care aveam de parcurs 40km si era deja ora 6. din fericire ritmul a mai crescut, cred ca si vantul a lasat-o un pic mai moale, astfel am ajuns la destinatie, in baneasa, dupa aproape 3h
cu ocazia asta am reusit sa mai pun inca 130km celor 720km pe care i-a strans bicicleta mea in cele 5 saptamani de cand s-a nascut. :)
se preconizeaza ploaie pentru ziua de concurs, dar cum eu am decis sa invoc soarele, tind sa nu cred balivernele masei de aproximativ 2000 de pesimisti si cobitori! vremea va fi frumoasa, traseul uscat, vant din spate!!