Am ales sa particip la competita asta mai mult din dorinta de a gasi un punct de reper pentru conditia mea fizica. Dar mai intai trebuie sa mai lucrez un pic la conditia fizica, asa ca am facut o tura de antrenament in zona Magura-Moeciu-Pestera-La Table-Prapastiile Zarnestilor si inapoi in Magura:
La Geiger MTB Challange ne-am inscris la proba de amatori (45 km, diferenţă de nivel 1350 m, timp limită 5 ore.). Traseul de astazi reproduce cat de cat conditiile de la competitie, astfel ca ne-am propus si noi sa terminam tura tot in 5 ore.
Stiam de surprizele ce ni le rezerva potecile si drumurile din zona de est a Pitrei Craiului. Astfel ca la sfarsitul turei am avut senzatia ca am urcat intr-una, cu toate ca profilul turei spune alta. Singura coborare mai serioasa a fost in zona Prapastiilor Zarnestilor, unde bolovanii de pe jos ne impiedicau sa prindem viteze mai mari de 35km/h.
Informatiile finale din odometru spuneau:
- Time: 3:47:16 - fara a pune la socoteala pauzele, totalul depasind 5 ore.
- Trip lenght: 31.6 km - da, m-am oprit dupa coborarea prin prapastii din cauza unor arsuri ciudate pe piept (tricou ud + vant rece, oboseala)
- Average: 8.3 km/h - slabut, veti afla si de ce
- Max: 40.5 km/h - cred ca in zona cu asfalt din Moeciu
Plecarea din Magura s-a petrecut undeva pe la 9:40. Intr-o jumatate de ora admiram deja Moeciu de la inaltime, urmand ca in 10 minute sa ajungem in Moeciu
De aici incepe partea grea, urcarea spre Pestera. Aer cald + umezeala, parca nici eu nu eram tocmai odihnit. Printre altele, am inceput de ceva vreme antrenamentul pentru Maratonul Bucuresti 2009, iar cele 2 zile de pauza de dinaintea turei nu m-au ajutat prea mult sa-mi revin.
Drept urmare, pushbike-ul a dominat.
Ajungem cu chiu cu vai la Pestera, unde stiam ca urmeaza sa trecem printr-o vale. Ma bucur la inceput pentru cateva minute de coborare, insa inevitabil trebuie sa urcam inapoi prin pasuni ingradite, la stilul 'din poarta in poarta'. Niste oameni de prin zona au avut amabilitatea sa ne explice cum sta treaba cu tranzitarea zonei respective, deci nu am avut probleme din punctul acesta de vedere. Problemele au constat in dificultatea cu care am avansat, fiind deja obositi, am impins la biciclete pana la refuz. Probabil nu as fi reusit sa urc pe bicicleta nici daca eram extrem de odihnit. Ce e clar, viteza cu care am urcat aici a avut cea mai mare pondere in viteza medie.
Ajungem intr-un final pe o portiune pe care am mai parcurs-o intr-o tura anterioara. Mai avem un pic de urcat, si suntem in varf.
Obiectivul urmator: La Table. Dupa o scurta pauza ii dam bataie la vale si ajungem pe o zona comuna cu Turul Pietrei Craiului. Poate si din cauza ca suntem mai aproape de aripa protectoare a masivului, iar soarele nu ne mai bate in cap chiar atat de direct, portiunile de urcare au devenit parca mai simple si imi permit din nou luxul de a pedala la deal.
Trecem de zona prin padure, cu noroaie, balega si trunchiuri de copac cazute la pamant. Intalnim de asemena si un grup mare de cataratori campati in zona de pascut; putin neinspirat tinand seama vacilor ce rumegau de zor iarba de sub corturile lor.
Ne apropiem de Prapastiile Zarnestilor.
Pe mine ma ajunge oboseala din urma, drept urmare raman mai in urma cu oboseala cu tot si renunt la ultima parte de urcare dintre Zarnesti si Magura.
Concluzia: ca sa fac fata la Geiger MTB Challenge, voi avea nevoie de o saptamana intensa de antrenament pe bicileta in parcurile din Bucuresti. Mai greu cu simularea dificultatii impuse de urcarile lungi si abrupte de pe munte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu