luni, 22 februarie 2016

manualul biciclistului urban

1. Conform legislatiei, veti merge pe partea dreapta a drumului, pe prima banda. Tot conform legislatiei, daca urmeaza sa schimbati directia spre stanga, mai intai va incadrati pe banda cea mai din stanga dupa ce v-ati asigurat, ati semnalizat intentia prin ridicarea orizontala a bratului stang si ati efectuat manevra in conditii de siguranta.
1.1. Ceea ce nu e scris in legislatie, dar perfect legal:
- in timpul mersului pe banda din dreapta se recomanda sa acordati atentie si la masinile parcate - exista riscul sa va fie deschise portiere in cale sau ca o masina sa iasa din parcare (mai ales cu spatele) fara sa va observe. Pentru evitarea acestui risc, pastrati o distanta constanta de 1-2 m de la marginea drumului, implicit fata de masinile parcate si de drumurile de acces ce se intersecteaza cu drumul pe care circulati – veti fi astfel mai vizibil si veti avea spatiu de manevra pentru evitarea unui eventual acrosaj.
- Buna practica recomanda totodata schimbarea directiei de mers spre stanga intr-o intersectie prin ocolirea totala a intersectiei, pastrand permanent pozitia pe latura dreapta a drumului de pe care si pe care virati.
- Indiferent de metoda aleasa, schimbarea directiei spre stanga se va efectua numai pe culoarea verde a semaforului, prin respectarea regulilor de prioritate in momentul intrarii in intersectie si in momentul efectiv al virarii spre stanga.
- La intrarea intr-un sens giratoriu veti acorda prioritate vehiculelor si autovehicolelor care circula deja prin sensul giratoriu, veti ocupa banda din dreapta si veti avea mana stanga ridicata; pe toata durata parcurgerii sensului giratoriu veti mentine aceasta pozitie, asigurandu-va temeinic. Inaintea iesirii din sensul giratoriu, veti schimba mana care semnalizeaza spre dreapta, asigurandu-va in aceasta directie.
- Virarea spre dreapta se face in mod asemanator prin preasigurare, presemnalizare (ridicarea bratului drept) si, bineinteles, prin acordarea de prioritate masinilor/pietonilor conform luminilor/semnelor/marcajelor instalate in intersectie.

1.2. Alte recomandari legate de deplasarea cu bicicleta pe spatiul public
- Liniile de tramvai sunt cunoscute in randul biciclistilor ca inamic principal, in stransa concurenta pentru locul 1 cu cainii.
- La fel cum copacii se ocolesc prin stanga sau prin dreapta, liniile de tramvai se abordeaza cat mai perpendicular (nu longitudinal) prin pastrarea directiei de mers inainte, fara schimbari de directie (mai ales bruste).
- Cainii nu mai sunt o povara ci o simpla legenda, insa pentru cei mai ghinionisti avem un sfat: un caine se va opri din latrat daca va opriti si coborati de pe bicicleta pe partea opusa cainelui.
- Deplasarea pe carosabil ud sau mazga se va face in cel mai delicat mod posibil.

2. Traversarea cu bicicleta pe trecerea de pietoni se face descalecand din sa si mergand pe jos asa, ca un pieton.

3. Daca exista o pista de biciclete pe un sector de drum utilizat in deplasarea voastra cu bicicleta, sunteti obligati sa folositi acea pista.

3.1. Atentie la pistele de biciclete dezafectate
- pot fi recunoscute ca niste reminescente de benzi galbene instalate pe trotuare.
- in anumite situatii, la intrarea pe aceste piste de biciclete exista semnul “Interzis accesul bicicletelor”.
- iar daca nu va simtiti in siguranta pe o pista de biciclete si considerati ca puneti in pericol siguranta altora (de regula pietoni) inseamna ca aceea este o pista ilegala, deci dezafectata.
3.2. Alte recomandari legate de pistele de biciclete
- O masina parcata pe pista de biciclete nu denota ca acea pista este dezactivata. In acest caz se recomanda sesizarea organelor competente.
- Eventuale conflicte cu pietoni sau soferi care incurca circulatia legala a bicicletelor se rezolva in mod politicos si respectuos, indiferent de atitudinea afisata de acestia.

4. Aveti voie sa mergeti cu bicicleta prin parcuri, atata timp cat nu stanjeniti circulatia pietonilor. Sunteti incurajati sa dati dovada de conduita bazata pe respect.


5. Bicicleta trebuie sa fie dotata corespunzator
- Lumini (alb in fata + rosu in spate).
- Ochi de pisica (alb in fata, galben pe roti, rosu in spate).
- Claxon (ding-ding sau ring-ring).
- Frane eficiente (adica nu va ies ochii strangand de maneta sau apasand pedala de frana).
- Directie buna.
- Verificata tehnic periodic.
- 2 roti.

6. Biciclistul/biciclista trebuie dotat(a) corespunzator
- Casca (optional, insa extrem de recomandat).
- Vesta reflectorizanta si/sau elemente reflectorizante.
- Sa nu fie sub influenta alcoolului sau a medicamentelor contraindicate.
- Cel putin o mana pe ghidon (cand cealalta semnalizeaza).
- Ambele picioare pe pedale.
- Ambele roti in contact permanent cu solul.

luni, 16 iulie 2012

14-iul-2012 extreme saint ana lake triathlon


rezumat
- categoria stafeta
- eu pe bicicleta
- distanta bicicleta 33 sau 36 km (inca reprezinta o dilema)
- diferenta de nivel ~1000m
- soare si racoare (27 grade)
- teren uscat

geneza
primesc cu 4 zile inainte de concurs propunerea de a participa la acest triatlon la proba de bicicleta pentru o ochipa deja inscrisa la stafeta insa ramasa in balta din pricina unui abandon prematur. nu imi cunosc coechipierii, acestia afland de mine din prieteni in prieteni si cu ceva pile la guvern probabil.
concursul insa il cunosc din auzite (surse de incredere) de la prieteni participanti la editiile precedente.
aflu ca totul e aranjat, ca tot ce trebuie sa fac e sa recunosc ca vreau. si vreau!
antrenamentul... parca a fost un facut, cu o luna inainte am reinceput turele de anduranta, tehnica pe teren accidentat si antrenamente de forta specifice acestui sport. gandul de a participa individual se stinge repede cand imi numar pe degete sutele de metri inotate in ultimii ani, iar oamenii aveau nevoie de mine pentru a-si recompleta echipa.
caut sa ma informez. aflu ca traseul are 25 km. ba nu! 36 km. dar cum? cand la km 33.5 e ultimul punct de alimentare iar finish-ul e dat la 33? nu mai inteleg, chiar si pentru un amator ca mine, strategia dozei de energie depinde mult de informatiile despre traseu. ramane sa mai intreb. site-ul nu e tocmai concludent, ba chiar contradictoriu. iata un extras de pe site:

http://www.xsalt.ro/?m=4&l=ro

Puncte de alimentare


Individual Stafeta
Punct de alimentare nr.1 0.00 0.00
Punct de dirijare nr.2 1.90 1.90
Punct de control/prim ajutor nr.3  5.50 5.50
Punct de despartire individual/stafeta nr.4 10.00 10.00
Punct de dirijare(Lazaresti) nr.5
16.00
Punct de alimentare nr.6
22.00
Punct de avertizare nr.7
24.00
Punct de dirijare/control nr.8 12.00 25.00
Punct de alimentare nr.9 15.00 28.00
Punct de dirijare nr.10 20.00 33.00
Punct de alimentare  nr.11 20.50 33.50
Finish 24 km 36 km


PROBA Off-road
900 m inot - 23.km bicicleta - 6.2 km alergare
STAFETA  
900 m inot - 33 km bicicleta - 10 km alergare
Intrecere pe echipe - un concurent participa la o singura proba


zis si facut
ajung acolo vineri seara, socializez cu echipa si gasca adiacenta, mai repar o bicicleta, mai trag de limba pe unul si pe alta. intr-un final aflu ca ar fi vreo 33 km cu peste 1000m diferenta. ca un sfert se merge pe asfalt, iar traseul pune la dispozitie 2 coborari foarte tehnice si cateva urcari de pushbike.
seara o condimentez intr-un mod cat se poate de sportiv cu 2 beri, 2 malrboro si o clatita.

dimineata cursei
imi dezlipesc ochii cu o ranga si imediat imi savurez singurul marlboro pe care 'mi-l permit' pana trec linia de finish. alimentatia si hidratarea inainte de cursa sunt aspecte foarte importante, astfel incep cu un plic de ceai cu fructe ca sa imi dau seama ca trebuie musai sa termin cu o cafea. omleta de la micul dejun imi deschide apetitul pentru ceva mai bogat in carbohidrati, iar astfel trec serios la bomba mea glicemica, un bol de sana cu cereale, fructe confiate si ceva (multe) linguri de miere.

zona de concurs
nu sunt foarte convins ca va fi ca in vremurile bune, insa speranta se tine tare. ma simt in forma. merg pe deviza principala care a fost si va ramane 'have some fun'
sunt un pic ingrijorat de coborarile acelea tehnice de care am tot auzit. toata lumea spune ca acolo trebuie sa te dai jos.. inevitabil le asociez cu ce poate fi mai rau (din experienta, bineinteles). atmosfera e aprinsa, zarva mare, se anunta startul, pleaca inotatorii. stiu ca au de inotat 800m, stiu ca in maxim 20 min imi vine randul. dupa alte detalii inutile ma sui pe bicicleta si o iau la goana. imi gasesc rapid ritmul pe prima sectiune de asfalt in urcare, insa cu grija sa nu raman fara benzina pentru restul de 33 km.. sau 36? tentatia sa tii ritmul cu cei de la individual e mare, insa ei au de parcurs un traseu cu 10 km mai scurt si jumatate din diferenta de nivel de la traseul stafetei.
se intra in padure si simt ca trebuie sa se apropie o coborare. simturile nu m-au inselat, deja cobor ca bezmeticul si imi stabilesc cu grija trasa ideala pe terenul destul de accidentat (bolovani, radacini, nisip) avand in vedere faptul ca sunt destui concurenti ce prefera sa coboare incet si in siguranta, eventual sa mearga pe langa bicicleta. marea coborare a durat in jur de un minut si, sincer, am iesit cu buza un pic umflata de acolo. nu zic insa ca nu a fost fain.
traseul te trece apoi prin toate fazele posibile, caracteristice unui traseu bun de mountainbike. alternari dese de urcare-coborare cu ruperi bruste de ritm (deh, de unde altundeva sa vina diferenta aia de >1000m la un traseu de deal?), drum forestier, single trail, iarba, padure, tentative de sleauri, traversari prin parau etc.
au fost si cateva aspecte mai mult sau mai putin obiective care nu mi-au placut. unul a fost lipsa macar a unui punct de alimentare in primii 22 km, adica mai mult de jumatate din cursa, fapt ce m-a obligat sa plec cu 1.5l apa la mine, mai multe batoane, prehidratat, prealimentat, transformand urcari grele in si mai grele. am incercat sa consum mai multa apa la inceput, ajungand sa beau cu picatura pe ultimii 5 km inainte de primul PA. o alta 'surpriza' a traseului, de asteptat in conditiile in care traseul nu a mai vazut ploaie de o saptamana, a reprezentat-o nisipul; sa zicem ca nu era o problema daca reuseai sa il abordezi cu viteza si cu mainile la ochi, insa la urcare trebuia sa uit ca am directie pe roata din fata - fie se afunda, fie incercam sa o tin ridicata tragand ca disperatu' la deal cu centrul de greutate mutat pe spate.din fericire au fost rare cazurile. pe aici pe undeva trebuie sa ma intalnesc din nou cu tura scurta. la cate am avut de indurat, nu cred sa ajung din urma pe cineva de la proba de individual, insa intalnesc ultima coborare semnalata cu pericol. din nou, cred ca mai periculos e riscul de a cadea din pat cand dormi. senzatia maxima a scurtei coborari a fost data, bineinteles, de panta abrupta si apoi de terenul nisipos care imi aducea oarecum aminte de sezonul hivernal :) spre sfarsit apare ultima urcare cu o cireasa in varf. recunosc, cireasa e a mea si se explica simplu prin lipsa de antrenament. apare oboseala presarata din loc in loc cu tentative de crampe musculare. ultimii 50m din urcare aleg sa ii fac in pushbike. o alegere buna zic eu, pentru ca am urcat mai repede si mi-am folosit alti muschi scapand astfel de nedoritele crampe. ajung la un ultim punct de alimentare unde nu mai are rost sa opresc din motive lesne de inteles, cand la 5 km era precedentul si urma o coborare de nici 3 km pana la finish. ultima coborare a fost interesanta, practic traseul se apropia de lac coborand usor pe curba de nivel prin padurea din imprejurul acestuia. picioarele mele erau praf, nu mai erau in stare sa tina bicicleta pe trasa ideala (prin derapajul rotii din spate) si nici sa amortizeze socurile la viteza mare, astfel incercam sa o las sa se duca singura fara sa pedalez prea mult sau in forta.
finalul a fost placut, am fost aclamat, felicitat, medaliat, am predat cipul si am luat-o la goana spre lac unde un pic mai tarziu mi-am facut damblaua inotand pana la prima baliza de concurs si inapoi.

concluzia
un concurs exceptional, cu o mica (a se citi mare) hiba in privinta dispunerii punctelor de alimentare. zic totusi mersi deoarece am aflat ulterior ca anul trecut au ramas in pana de apa si alimente, un adevarat horror pentru concurenti.
concluzia personala e simpla. putin antrenament la inot nu o sa dauneze experientelor viitoare de triatlon :)