22-mai-2011 maraton 70km emmedue

sau mai pe romaneste, mi-am facut cadou de ziua mea o cursa de exceptie :)

in sumar:
eveniment: cupa emmedue - maraton MTB 70km
vremea: soare, aprox 28 grade (30 real feel), pe traseu a plouat dupa ce am terminat eu
traseul: 70.5km, 1170m diferenta de nivel, predominant uscat, cateva balti ramase dupa furtuna din ziua precedenta, cateva zone cu noroi prin padure
organizarea: marcaje bune, puncte de alimentare bine aprovizionate, atmosfera faina in zona de start/finish, inscrierile au intarziat startul
probleme in cursa: presiune prea mare in roti, cateva cazaturi fara drept de replica
clasament: 37/75 general, 8/24 categoria 19-29 men
timp: 4h33m (fix ca la prima evadare :)) )

Bike route 973979 - powered by Bikemap 

cupa in sine s-a desfasurat pe 2 zile. sambata a fost proba de sosea unde nu am participat (desi ma batea rau gandul). a doua zi MTB-ul in cele 2 variante - scurt 35km si lung 70km. organizarea s-a aratat un pic depasita de magnitudinea evenimentului, cu toate astea in 99% din cazuri am numai cuvinte de lauda. de vreo 3 ori la rand am reusit sa ratez marcajul, mai mult din neatentie, dar mi-am reveni rapid pe trasa deoarece eram obisnuit sa vad mereu o panglica sau o sageata, asa ca intorceam in timp util pe drumul bun.
startul a fost intarziat cu vreo 30 min, s-a plecat la gramada indiferent de proba la care erai inscris sau categorie. conform indicatiilor organizatorilor, cei de la tura lunga, adica si eu, trebuia sa stam mai in fata la start... dar mi s-a parut jenant sa trebuiasca sa dau coate si ghidoane ca sa imi fac loc printre toata lumea. am preferat sa plec mai din spate si trag tare pe prima portiune de asfalt (primii 4 km) pentru a obtine o pozitie favorabila si a-mi intra rapid in ritm.
incep urcarile unde castig foarte mult fata de ceilalti, insa pe coborari nu reuseam sa tin in frau bicicleta naravasa. aveam rotile exagerat de umflate si saream din fiecare dambulet. nu mai zic de faptul ca degeaba aveam amortizare cu aer pe furca pentru ca nu facea fata de una singura. as fi putut sa opresc sa mai desumflu un pic rotile, insa memoria de la Defileul Jiului unde am facut pana din cauza rotilor slab umflate ma urmarea. anvelopele, schwalbe rocket ron 2.25 de aceasta data, au fost bune si nu au fost. pe urcari sau drum intins au rulat lin si cu viteza, pe curbe si mai ales in zonele cu pietris am derapat intr-o veselie. norocul meu ca imi sta in instict sa redresez bicicleta cu brio. nu mai zic de zonele impadurite unde nu apucase noroiul sa se usuce si unde puteam sa trag de ghidon in orice directie ca bicicleta tot inainte mergea. asa am luat si prima tranta mai serioasa - derapaj intr-un sant plin de noroi, tentativa de redresare, tentativa de decuplare a spd-urilor, vedeam cum se pune bicileta singura de-a latul drumului si paf, imprastiat prin decor. a doua cazatura mai zdravana mi-am luat-o dupa al 3-lea punct de alimentare, pe o coborare usoara pe single trail, intr-un viraj pe care l-am subestimat, fapt care m-a scos in decor prin iarba deasa si inalta care ascundea multe surprize. ascundea inclusiv un ciob cat pumnu' lu' Dorftei de mare si pe care l-am ratat cu genunchiul la vreo 10-20cm. de aici mai urmeaza o urcare, mult asfalt si coborare pana la finish. desi pe ultima bucata am mers si la plecare, sa mor daca mai recunosteam ceva! in sensul ca era sa ma pierd in ultimu km pe un drum care nu ducea nicaieri
in rest, ar mai fi de mentionat faptul ca am baut aproximativ 5 litri de apa si bauturi izotonice pe toata durata cursei, plus inca vreo 2 litri inainte si dupa.. rinichii mei au fost in extaz! nu mai pomenesc de vezica.. :D
dintre cei cunoscuti (ana, ovidiu, alt ovidiu, bogdan, alt bogdan, monica, marius etc) toti au obtinut rezultate remarcabile, in special cei prinsi de ploaie pe finalul turei lungi :P

15-mai-2011 - mtb defileul jiului

mai precis un concurs diferit de oricare altul.
totul incepe cand aflu de concurs si imi surade ideea sa merg. apoi imi surade si oportunitatea. ma inscriu, platesc, aleg tura mare si incep documentarea :) da, in oridinea asta.
incep sa aflu diverse amanunte, cum ca traseul de 60km are de fapt vreo 70 si ca se mai adauga si distanta dintre startul fals si cel oficial, 6km, bucata parcursa pe sosea la ritm de incalzire. aflu ca cei de la tura lunga vor pleca cu 15 minute avans, ca tura lunga poate fi parcursa in intregime cu un 4x4 mai puternic. totul bine si frumos, e taman momentul potrivit pentru a-mi testa abilitatile de incepator pe noua echipare SPD. nimic deosebit pana acum, reclama e roz cu floricele si clar trebuie sa mergem sa aflam adevarul.
cursa se tine duminica, noi (ana, dan, marius, eu) ajungem acolo de sambata pentru sedinta tehnica si ii trimitem pe dan si marius in inspectie pe traseu. traseul incepe sa isi arate coltii, fix inainte de final se va cobori pe un teren minat cu bolovani si foarte abrupt. printre altele, seara la sedinta tehnica aflu ca exista niste portiuni destul de tehnice si anevoioase atat pe urcare cat si pe coborare. a doua zi incepem cursa asa cum am stabilit cu sartul fals. in schimb, nu s-a mai plecat cu decalaj intre tura lunga si tura scurta.
traseul incepe cu o urcare sustinuta si nu foarte grea, o zona plata + coborare unde poti sa mergi cu o viteza considerabila, apoi inca o urcare un pic mai grea si un pic mai lunga pana la punctul de alimentare, acolo unde zicem pa celor de la tura scurta si ii trimitem inapoi la finish, iar noi mergem mai departe pe o bucla care incepe direct cu o urcare interesanta, mai lunga si mai grea decat prima dar nu imposibila. aici traseul devine dificil si necesita dozarea corecta a energiei. apar mici portiuni de pushbike, cel putin pentru mine, ca-mi tremurau spd-urile in picioare si inca mai aveam mici probleme la decuplarea lor. urcarea duce fix pana la cel mai inalt punct alt traseului, cu o mica zona plata inainte. apar probleme cu apa, care se tot consuma, chiar daca mi-am facut refill-ul la prima alimentare (din cele 2 alimentari puse la dispozitie de catre organizator). ajuns in varf, organizatorii au pus un punct de control si m-au avertizat ca la intoarcere o sa am o urcare pe care o sa dau ca berila. si eu i-am avertizat ca am ramas fara apa, iar ei au sarit rapid in ajutorul meu cu un refill :D neoficial
de aici cobor un pic pentru a ajunge la o urcare prin iarba, cu denivelari, cu soare, cu sete, cu oboseala acumulata pe traseu. extenuat ajung un varf unde un alt membru organizator ne averizeaza de coborarea foarte tehnica si periculoasa ce urmeaza, presarata cu busteni cazuti de-a latul pe traseu. a avut dreptate, am coborat pe langa bicicleta, salturile cu bicicleta in carca peste busteni au fost cireasa de pe tort. concurentii cu care m-am intalnit pe aceasta portiune erau cu totii nemultumiti. trecem si de asta. ajungem la o portiune care arata ca o burta pe profil, o urcare din ce in ce mai usoara urmata de o coborare din ce in ce mai fun. zona asta mi-a placut mult. insa ce a urmat a fost desprins dintr-un film de groaza. tot negativismul si toate temerile mele s-au acumulat intr-o urcare de cateva sute de metri care mi-a pus capac. efectiv, nu aveam cum sa urc pe bicicleta, deoarece simplul pusbhike era un calvar. pe jos bolovani de care te impiedicai si iti ingreunau inaintarea, trebuia sa trec si printr-un parau, soarele imi batea in cap cu barosu, gafaiam ca un magar. dupa urcarea asta nu mai aveam forta sa imi zic numele. tot aici am terminat si cateva batoane si jumatatea de bidon de apa ce-mi ramasese. portiunea se sfarseste si incepe o urcare relaiv mai usoara unde incerc sa ma tin pe bicicleta, nu de alta, eram atat de frant dupa atata urrcare incat nu mai stiam cum sa scot spd-urile si nu voiam sa cad.. iar.. gasesc dupa mai multa vreme un loc mai "plat" unde reusesc sa decuplez si sa pun un picior jos. in secunda imediat urmatore aveam muschii de la picioare inclistati si de nefolosit. plec usor la pas si ies in golul alpin, ultima urcare pe un teren cu iarba deasa si moale. aici il intalnesc pe dan care a abandonat cu ceva timp in urma, mesterind la bicicleta. imi spune acelasi lucru pe care l-am constat cu totii referitor la cele 2 portiuni extreme. in zare se vede punctul cel mai inalt al traseului, de acolo ar tebui sa cobor pana la primul punct de alimentare (care de data asta devine al doilea) pe portiunea pe care am si urcat. dau viteza, imi dau seama ca gresesc traseul si incerc sa revin. aici am imbarligat-o, ca am ajuns pe o coborare gresita. nu-mi mai venea sa urc, asa ca merg inainte, mai ales ca am avut consimtamantul unui concurent cum ca acesta ar fi traseul bun, conform GPS-ului pe care il avea in dotare si mai vedeam ceva urme de biciclete prin baltile de acolo. pe draci, era gresit, nu am vazut un marcaj timp de 10 minute. si pentru ca era deja nasol, am facut pana.. viteza mare, coborare, cauciucuri de XC subtiri si cu crampoane mici, un pic desumflate, am lovit un bolovan si fss. dau sa schimb rapid camera, umflu roata, scot pompa de pe ventil si fssss. s-a rupt venitlu (publicitate: decathlon, te lasa balta cand ai cel mai mult nevoie de el). vulcanizez camera veche, umflu, plec... pana. nu mai stau sa vulcanizez si merg pe janta, macar sa stiu daca drumul ala duce undeva sau altundeva. dupa vreo 20 minute pierdute cu camera mai pierd inca vreo 20 pana sa ajung sa ma intalnesc din nou cu traseul si inca alte zece sa ajung la punctul de alimentare. bucata asta de drum a fost cumplita, pentru ca nu puteam sa cobor cu viteza mai mare de 15, pentru ca imi fugea spatele in toate directiile si, in plus, am nimerit iar pe niste urcari crunte. primesc compatimirile de rigoare la punctul de alimentare si sunt servit din belsug cu bucate dintre cele mai alese - napolitane, banane si apa. camera insa, nu aveau. plec mai departe in speranta ca voi fi prins din urma de cineva care sa aiba o camera de rezerva. dupa parcurgerea a jumatate din cei 10km ramasi pana la finish, apare si camera de salvare. o montez, plec si dupa nici 2 km fac alta pana, probabil in acelasi mod. revin la ritmul prudent, in speranta ca mai salvez ceva din janta, si cobor asfel pana la finish unde ajung dupa inca vreo jumatate de ora de chin. cu toate astea, am stat mereu in SPD-uri si m-am strofocat sa le decuplez rapid in caz de ceva. eu zic ca am reusit :D

8 mai 2011 - prima evadare

un concurs glazurat cu noroi de toate felurile - semiuscat si lipicios, mustind cu apa si alunecos, amestecat cu iarba, amestecat cu frunze si toate combinatiile dintre acestea 4. am pornit in primii 200 ca sa termin al 99-lea. configuratia bicicletei s-a bazat cel mai mult in cauciucurile aproape potrivite pentru acest eveniment - race king 2.0 de la continental. avantajul lor maxim a fost ca nu se incarcau cu noroi si aveau aderenta foarte buna pe majoritatea tipurilor de teren. la polul opus au fost deficitare cand a venit vorba de aderenta pe terenuri inclinate acoperite de noroi alunecos imbibat cu apa. pe astfel de portiuni am pierdut poate zeci de minute importante. restul bicicletei a contat mai putin, in primii km am luat suficient noroi la bord cat sa nu mai conteze cele cateva sute de grame pe care m-am tot chinuit sa le dau jos prin alegerea unor componente mai usoare.
departajarea intre concurenti s-a facut cel mai mult dupa criteriile cauciucuri si frane, care se puteau transforma usor in nimic altceva decat niste magneti pentru noroi.. si nu cred ca mai e cazul sa mentionez antrenamentul.. ah tocmai am facut-o :)) cine a avut vbrake-uri, a pus din start cruce concursului. iar cauciucurile nepotrivite cu balonaj mai mare de 2.0 pentru multi au tras linia de finish undeva mai pe la jumatatea traseului.
ca un fast-forward al cursei, am plecat in tromba, am depasit, am stat in spatele celor mai lenti, am tras tare prin noroaie, am dat si in gol, am trecut prin balti de 20-30cm adancime, am cazut, m-am intalnit cu prieteni pe traseu, dureri si crampe musculare, o experienta deosebita, o lectie invatata, fun.
concurentii au fost in mare parte corecti, de parca eram uniti impotriva unui singur inamic - noroiul. m-a amuzat teribil un concurent pe care l-am ajuns din urma si care de 2 ori la rand tot accelera cand ajungeam in paralel cu el ca sa-l depasesc, obligandu-ma sa raman in spatele lui in ritmul lui. dar, cum un ritm mai lent inseamna si odihna, asa odihna inseamna un boost de energie suficient cat sa pot lansa sprint-ul decisiv... zic totusi mersi ca nu mi-au facut toti asta :))
deoarece foarte multi au abandonat, cred ca oricine a trecut macar linia de start merita felicitat. ploaia de dinainte de concurs i-a facut pe multi sa se razgandeasca. poate si acestia din urma merita felicitari pentru ca si-au recunoscut nivelul de antrenament mult prea slab pentru aceste conditii, sau poate ca doar s-au subestimat. una peste alta, trag concluzia ca MTB-ul in romania se practica la nivel de amatori un pic mai avansati. dovada clara e concurentul de nationalitate belgiana care a terminat cursa pe primul loc cu un avans de 20 minute in fata campionilor autohtoni. daca ma uit bine pe clasament, ne-ar trebui cateva palme peste ceafa ca sa ne trezim un pic la realitate. personal, ma simt in aceeasi oala si contribui deplin acestui fenomen. ne-a luat deja mult sa constientizam iar asta va mai intarzia un pic mobilizarea
sunt cateva rezultate de remarcat si de luat ca exemplu, concurenti foarte tineri sau foarte in varsta care s-au clasat bine, concurenti proaspeti si cu potential ridicat in ale MTB-ului, numarul mare de concurenti determinati sa termine cursa indiferent de timp, pozitie, conditii.
concluzia, in weekend-urile ploioase ma gasiti pe singletrail :D

2-mai-2011 - tura nsphemiitreusutedouazecisinoua...

fac ce fac si iar ajung pe traseul de la prima evadare. dar parca mai era ceva pana sa ajung pe traseu... a! da.. drumul pana acolo :)
am plecat frumos din rahova in ideea in care intentionam sa fac o ora pana la locul de intalnire, undeva pe langa aeroportul baneasa. nu-mi dau seama cum am reusit, dar drumul mi-a luat doar 35 min. in fine, restul de 25 trebuia sa astept :) si nu pot sa va descriu cat de mult imi place mie sa asptept, pentru ca ar insemna sa aflati cat de frumos NU m-a invatat mama sa vorbesc.
asteptarea nu a fost in zadar, pentru ca toata lumea s-a prezentat la timp. Bogdan, Monica, Mihai, Ada si Eu. ajunsi la start, pe aleea privigheciorilor de langa academia de politie, avem placerea unui participant supriza, venit pe baza de autoinvitatie si cu o bicicleta super faina abia scoasa ieri din cutie :) Ana.
facem prezentarile, umflam roti, radem, glumim, dar mai si muncim. deci plecam pe traseu! suntem toti de acord sa mergem intr-un ritm moderat de agrement. saptamana viitoare e concursul si nu vrem sa ne obosim prea tare, in plus vremea e atat de frumoasa incat nu avem motiv sa ne grabim.
tura a constat si intr-un mic test de mentenanta, am uns lantul intr-un mod putin diferit de cel obisnuit: dupa degresare, curatare si ungere, acesta trebuie curatat foarte bine de surplusul de ulei, iar de data asta am insistat ceva mai mai mult; rezultatul - lantul a ramas in mare parte curat si bine lubrifiat pe tot parcursul celor 130km. surplusul de ulei, oricat de mic ar fi, atrage ca un magnet tot praful, combinandu-se intr-o mazga lipicioasa care produce dezastre: uzura prematura a lantului pe termen lung si ingreunarea pedalatului pe termen scurt. al doilea test a constat in reglarea functiei de revenire a furcii pe un grad mai lent, astfel incat sa nu mai sar ca o minge din fiecare denivelare, lucru care, de altfel, s-a dovedit a fi periculos saptama trecuta intr-o curba la contactul cu o radacina de copac iesita din pamant pe cand aveam revenirea setata pe rapid.
dupa jumatatea turei, Monica incepe sa dea semne de oboseala, drept urmare ne oprim destul de des ca sa o asteptam. de cealalta parte, Ana pare curioasa de limitele noii biciclete care, se pare, nu are limite! de fapt, nici Ana nici bicicleta ei nu au limite .. deci, se potrivesc de minune :) hotaram asfel sa ne despartim pe ultimii 10 km in 2 grupuri - eu si Ana o luam inainte la goana, restul lumii ramane la stilul agrement.
ajunsi la complexul astoria, incercam sa ocupam un loc la o terasa, ne punem la o coada interminabila pentru o salata si alte mancaruri despre care prefer sa nu vorbesc, deoarece mi-am promis sa vorbesc frumos pe blogul meu. la scurt timp apare si restul gastii. halim, ne odinim si ne pregatim sa plecam inapoi spre bucuresti prin dimieni, calugareni, tunari, pipera etc. nu inainte sa ne luam ramas bun de la Ada care si-a chemat sora sa o recupereze. drumul inapoi a inceput promitator - medie de 12km/h in conditiile in care aveam de parcurs 40km si era deja ora 6. din fericire ritmul a mai crescut, cred ca si vantul a lasat-o un pic mai moale, astfel am ajuns la destinatie, in baneasa, dupa aproape 3h
cu ocazia asta am reusit sa mai pun inca 130km celor 720km pe care i-a strans bicicleta mea in cele 5 saptamani de cand s-a nascut. :)
se preconizeaza ploaie pentru ziua de concurs, dar cum eu am decis sa invoc soarele, tind sa nu cred balivernele masei de aproximativ 2000 de pesimisti si cobitori! vremea va fi frumoasa, traseul uscat, vant din spate!!

2011-Apr-17 - Ploiesti, recunoastere cupa Emmedue

In Ploiesti poti sa te Pitesti, dar in Pitesti nu poti sa te Ploiesti. Uite asa am ajuns sa ma pitesc cu bicla prin imprejurimile parcului Bucov din Ploiesti. A fost o zi superba cu mult soare, putin noroi.. atat de putin incat aproape am suferit un soc letal de entuziasm. Tura nu a fost usoara! desi ritmul a fost constant si presarat cu cateva pauze binemeritate, urcarile lungi si dese si cele cateva scurte pushbike-uri ne-au pus tot antrenamentul la incercare.
Grupul a prins primele contururi in Bucuresti, unde am suit 4 biciclete pe masina mica (ce darama bolovanul mare), unde ne numaram sa fim siguri ca toti vin cu masina si nimeni nu incearca sa alerge pe langa. Si-i dam gaz pana la Ploiesti. Nici n-am zis bine Ploiesti ca am ajuns deja in parcarea parcului Bucov, unde, ca de obicei, ne echipam, incalecam biclele si completam grupul de amatori cu inca doi amatori ceva mai profesionisti de data aceasta, care, probabil din modestie, prefera sa ramana la statutul de amatori. In fine, ei cunosteau dealurile si imprejurimile cum imi cunosc eu drumul de zi cu zi acasa-serviciu si retur, astfel las GPS-ul la masina (GPS pe care oricum nu prea stiu sa-l folosesc pentru ca nu e al meu) si mergem pe urmele lor.
Asadar, ca sa terminam cu cei doi "amatori" (ca asa ne-au rugat sa le spunem), cu o zi inainte au participat la cursa XCO de la Cluj organizata de Maros Bike, iar aici au venit mai mult pentru un fir de iarba verde. Bine ca noi eram odihniti rau, Marius era dupa o saptamana de antrenament la spinning, eu la fel, Ana dupa o tura serioasa de alergare prin padurea de la Cernica, eu la fel, Lucian dupa o noapte alba la o beuta cu prietenii, eu la fel.. :D
Ah, da! Traseul. A fost in mare parte asemanator cu cel de la concursul de anul trecut, tura mare. L-am mai scurtat noi un pic taind ultima urcare si l-am mai lungit un pic intorcandu-ne mai pe ocolite pe sosea, chiar prin localitatea Bucov, ajungand intr-un final la o distanta totala de 52km cu diferenta de nivel de aproximativ 800m.

Bike route 806808 - powered by Bikemap 

Din toate punctele de vedere a fost o tura reusita. Asa cum am mai spus si tin sa repet pentru ca am ravnit mult dupa asa ceva, vremea a fost dementiala. S-a mers impecabil intr-un ritm foarte bun, sunt foarte multumit de bicla mea noua si am apucat sa ii gasesc micile cusururi la care am tot mesterit ulterior pentru a o pune la punct. Drumul pana la Ploiesti e scurt, deci automat economie de timp si de bani.

Concluzia tehnica e ca trebuie sa ma orientez pe niste cauciucuri mai aderente, Race King-urile cu balonaj 2.0 de la Continental sunt extraordinare pentru XC cu diferente mici de nivel, insa la deal pe teren umed nu stiu deloc sa muste.
A doua concluzie e ca trebuie sa intru si eu in randul SPD-istilor (suna a partid.. hmmm.. deci NU ne vedem in campania electorala! sa fie clar) si urmeaza sa analizez ofertele de espadrile corespunzatoare din punct de vedere pret versus performanta.

Ca sa pun dopul la sticla, e prima tura in care a mai fost cineva care sa isi imprastie relatarile pe blogul personal. De aceea ma opresc din oferit detalii redundante si va las sa priviti si din alta perspectiva.

Si ca sa pun sticla la rece, in Ploiesti exista un Pub care apartine campionului mondial la box, Leonard Doroftei - Doroftei Pub :) Aici puteti manca foarte bine si usor bataie (dar nu cred ca asta va doriti) sau alte mancaruri si deserturi alese, preparate cu manusi de pugilist. Nu uitati de hidratare! mai ales daca veniti dupa o tura de 50+km pe coclauri.

9 Aprilie 2011 - Garboavele XC

 

Garboavele, o padure foarte frumoasa din apropierea municipiului Galati. Pentru a ajunge acolo, trebuie mai intai sa pleci, iar inainte de a pleca trebuie sa te pregatesti. In primul rand o bicicleta, ceva batoane de cereale, geluri proteice, bauturi energizante, haine de schimb. Impachetez totul, ung lantul, dau jos de pe bicla tot ce se incadreaza in categoria inutil si mai greu de 10 grame. Mare atentie, nu trebuie sa neglijam somnul, asa cum fac eu de obicei, asa cum am facut si de data asta. M-am culcat la 4 dimineata pentru a ma trezi o ora mai tarziu, pentru a-mi prepara cerealele integrale (muesli) cu lapte, cacao, banane si, nu in ultumul rand, miere ... multa miere! ... si intr-un final, dupa marele ospat, pentru a ma indrepta pe bicla spre locul de intalnire cu ceilalti biciclisti - Piata Unirii, ora 6AM.
Cu biclele montate pe masini, plecam din Bucuresti pe la 6:30 astfel incat sa ajungem pe la 10 in zona startului unde ploua cu lopata. Acum e acum, pentru ca trebuie sa-mi procur numarul de concurs si, ca de obicei, nu sunt singurul.. ba chiar mai sunt vreo 20-30 la coada pentru acelasi motiv. Si pentru ca era prea simplu, am primit comanda speciala pentru inca 3 numere din partea unor prieteni ce se aflau inca pe drum spre Garboave. Intre timp, ploaia se opreste.. dar frigul.. ah, frigul! :))
Trecand peste detalii, plec cu 20 minute mai tarziu in cursa, fiind nevoit astfel sa depasesc absolut orice inseamna concurent mai slab pregatit ca mine. Ploaia a stat, dar traseul e terci, incet dar sigur ii ajung pe cei de la categoria mea (avansati - 40km). Cam intr-o ora am reusit sa-i ajung din urma pe cei cu care am cam mers pana la finish. Sprint-ul de la start si zonele cu noroi din abundenta m-au scos din ritm, incerc sa pastrez un ritm sustinut, suficient cat sa-mi ajunga energia pana la sfarsitul celei de-a doua ture. Fara sa opresc, trec de punctul de alimentare si inca analizez ipoteza abandonului la finalul primei ture. Pe de-o parte, bicicleta parca incearca sa ma convinga sa renunt - roata din fata parea foarte descentrata (pe moment am crezut ca patit cauciucul ceva, ajuns acasa am constatat ca era descentrata si din spite) pe foaia mica nici gand sa mai pot cobori lantul, lant care, de altfel, pierduse tot ce insemna ulei si tronsea in ultimu hal de la namolul ce-i intrase prin zale. Tot din cauza namolului lipicios cauciucurile s-au transformat in niste senile de tanc, comparabile ca forma si, probabil, ca greutate. Cu toate astea, trec de zona de start/finish si hotarasc sa intru in a doua tura. De cealalta parte, nu stiam ce aveau de gand prietenii cu care am venit din Bucuresti si cat ar fi trebuit sa ii mai astept prin parcare. Ce stiam sigur era ca trecusem de ei in prima jumatate a turului intai. Cheile de la masina se aflau la unul dintre ei, iar hainele mele calduroase si curate.. in masina. Pana la urma, continuarea turei a doua nu s-a dovedit a fi o alegere tocmai rea, zonele din prima tura in care alunecam ca pe patinoar devenisera practicabile, noroiul se mai uscase, a aparut si o raza de soare. Mai spre bine, mai spre rau, vantul batea de te zbura din sa, dar si usca namolul precum un feon gigant :) Ma ajunge oboseala, bicicleta merge din ce in ce mai greu. Pentru mine am niste batoane de cereale, in schimb bicicleta trebuie sa traga asa pana la final. Mergand pe traseu ma tot depasesc cu vreo 3 concurenti de la categoria mea. Intr-un final ii las in urma, mai depasesc unul care se arata destul de fericit in momentul in care afla ca nu a ramas tocmai singurul nebun pe traseu, fericirea nu dureaza mult pentru ca il las si pe el in urma, mi-a facut placere, dar in fond si la urma urmei e o cursa, nu un prilej de socializare :)). La fel ca si in prima tura, trec si de data asta glont pe langa punctul de alimentare unde, cred, mai era unul de la categoria mea. Arbitrii imi spun ca as fi in primii 20, sa dea Domnu! si sa le dea si lor sanatate daca adevar au grait. Momentan abia am reusit sa storc niste poze, dar clasamentul final ramane o taina din corola de minuni a lumii pe care, organizatorul, nu pare sa vrea sa o striveasca.
Cu un ritm din ce in ce mai lent ajung la finish. Stupoarea se arata in fata ochilor sub forma unui concurent de la categoria 40km felicitat pentru reusita sa, care, pana sa vin eu, a avut timp sa isi spele si bicicleta. Nu ar fi fost nimic deosebit daca acest concurent nu era printre cei pe care i-am depasit pe banda rulanta la inceputul competitiei. Mai tarziu aflu ca nu a fost singurul care a suntit traseul, partea mai nasoala e ca, acesta a ajuns chiar pe podium si nimeni nu a avut nimic de contestat... In rest, tura a fost faina si felicit organizatorii pentru ca macar au incercat sa creeze un spatiu in care oamenii sa isi poata demonstra calitatile de fair-play.

3 aprilie 2011 - Bucuresti - Snagov

S-a vrut a fi o tura flash, un fel de simulare a concursului ce se desfasoara pe o bucata din traseul facut, si anume Prima Evadare, cu intoarcere in timp util pe DN1 si cu happy end.
Cum tot am norocul sa mi se intample numai mie, lucrurile nu s-au desfasurat chiar asa cum mi-as fi dorit :-) asadar, traseul:

Bike route 890198 - powered by Bikemap 

Tura a fost ok, pana cand celui cu care am fost au inceput sa-i scada fortele, tenul sau trecand apoi prin toate culorile curcubeului pana la momentul in care nu mai era in stare sa mearga 100m fara sa se opreasca pentru odihna. Toate astea au inceput sa se intample pe la km 50 al rutei prezentate mai sus. Motivele principale, lipsa de antrenament si o alimentatie neadecvate in timpul turei. Cu greu am ajuns la destinatia cea mai indepartata (zona de final a concursului), unde ne intalnim cu un grup de biciclisti foarte simpatici, cu care ne mai cunosteam din vedere, din auzite, din zvonite. Mergem impreuna in Gruiu unde ne asezam la o terasa cu specific traditional carnivor - mici, cefe, fripturi, gratar, prajeli... meniul perfect pentru un vegetarian convins ca mine. Noroc cu magazinul alaturat, de unde am putut insfaca un snickers, o banana, un iaurt si gata de drum.
Partenerul meu de tura a reusit sa prinda un loc intr-o masina alaturi de alti biciclisti, astfel s-a intors in conditii sigure inapoi in Bucuresti. Eu am continuat drumul alaturi de grupul caruia m-am alaturat, urmand ruta de intoarcere pe drumul judetean ce trece prin Caldarusani, Dimieni, Tuniari si inapoi la Baneasa.

Temporizarea a sunat cam asa
7:00 trezirea, cu greu dupa doar 4 ore de somn si o noapte fulminanta cu niste prieteni
8:00 primesc sms ca se amana intalnirea cu 15 minute, am plecat deja din Rahova, vant din fata
9:00 ajung la baneasa la ora prestabilita, cu toate ca am incercat sa ajung cu 15 minute mai tarziu
10:00 partenerul de tura intarzie motivat. am inghetat destul asteptand, o iau foarte usor inainte pe traseu
11:00 intr-un final ma vad cu partenerul de tura care reuseste sa ma ajunga din urma
12:00 suntem pe camp, vantul bate puternic din fata, coafura cedeaza.. totusi, inaintam :)
13:00 ajungem in comuna Caciulati unde ne refacem proviziile de hrana la magazinul din intersectie
14:00 prietenul meu incepe sa arate primele semne de oboseala
15:00 situatia se agraveaza, din ce in ce mai multe pauze, ritm lent
16:00 ma gandesc destul de serios sa il tractez pana la primul sat :)
17:00 trecem de Gruiu, ajungem la final, ne intalnim cu grupul
18:00 suntem la bodega din Gruiu, mancam, gasim un loc intr-o masina pentru cel cazut la datorie
19:00 plecam spre casa, putin vant frontal la inceput, apoi a batut frumos din spate
20:00 suntem la jumatatea drumului spre casa, gonim cu o medie de 26km/h, vant din spate
21:00 pedalez prin Bucuresti, aproape am ajuns acasa

27 Martie 2011 - Tura de primavară Brăneşti - Cernica

am profitat de amenintarile celor de la meteo si mi-am scos prietenii la iarba verde cu un strop de ploaie. Ziua a coincis cu trecerea la ora de vara, care inseamna dormit cu o ora mai putin, trezit cu noaptea in cap, confuzie in randul unora dintre parcicipantii la aceasta tura, care au mai intarziat sau n-au mai venit deloc din aceasta pricina. Eu unul imi calculasem fiecare secunda de somn, fiecare miscare din momentul in care ma dau jos din pat pana ies pe usa.. si surpriza! trebuia sa dau totul cu o ora mai devreme :D era sa o ratez.. dar sa fim seriosi totusi
Cu prietenii mei ma vedeam la Dristor la ora 10:15.. (9:15 dupa cealalta ora, care, de alfel, mi-ar fi convenit sa ramana neschimbata.. pentru totdeauna).. eram sigur ca ajung, pana am vazut pe ce vant s-a pus sa bata dinspre Dristor spre Rahova, eu mergand in sensul opus vijeliei ce parea sa ia nastere. Am ajuns, un minut intarziere, epuizat de orice forta, ranjind mecanic celor care isi pregateau caii pentru marea cursa.
Am luat-o tiptil taras spre locul de intalnire, parcul pantelimon.. e si o benzinarie acolo. Cerul incepu sa se scuture de apa, mai mult la intimdare... dar noi dam mai departe pentru ca, asa cum stim deja, am hotarat sa-l invocam pe soare. Cu totul ne-am strans vreo 50, iar pana la urma fuse bine, s-a incalzit, soarele a iesit cate o raza cate doua de printre nori. Nu prea sunt multe de descris la traseu, e foarte frumos pentru micile evadari prin padure ce le-a pus la dispozitie, in rest totul a fost pe asfalt.. mers usor in ritmul celui mai lent, povestit, baut cafea, mancat batonu cu ciocolata si croissant.

soarele l-am invocat.. dar cu vantul nu stiu inca ce sa ma fac. un descantec probabil?!

- Niste poze
- Alte poze

ps ps! in traseul de mai jos e ilustrata o portiune prin padurea cernica pe care nu am mai facut-o

Bike route 852945 - powered by Bikemap 

26 Martie 2011 - la catarat in Postavaru

sambata am fost in zona Cheile Rasnoavelor la escalada... ah, scuze! am gresit blogul.. aici se vorbea despre MTB
in fine... e o zona foarte frumoasa si pentru MTB !! :-)

25-martie-2011 - masa critica in bucuresti

asa de inceput de an, a fost chiar bine. ne-am umplut congelatoarele de carne si claxoane din partea unor soferi mai mult sau mai putin indreptatiti sa se enerveze ca boii. am pedalat intr-un grupulet care timid s-a apopiat de 200 biciclisti hotarati sa faca o diferenta. ne-am recunoscut intre noi, mereu aceleasi figuri simpatice pe care le tot intalnesti pe la tot felul de activitati ale comunitatii velo. e clar ca bicicleta prinde aripi si se apropie in stil concurent de simbolul urban national, saorma.

20 marite 2011 - baneasa & fortul 3 otopeni

vreau sa ating 2 puncte. unul este acela ca, da, asa cum se vede, m-am intors.. scriu din nou. da. n-am murit cu toate ca mi-am dat toata silinta. anul 2010 a fost naspa din punct de vedere MTB si viata personala. mult noroi si ploaie in ambele :) dar ca sa inlatur ipoteza ca poate as fi innebunit sau ca as fi stat inchis prin vreun sanatoriu pana acum, aduc publicului la cunostinta faptul ca m-am apucat serios de escalada & bouldering si recomand tuturor sa incerce macar. blogul ramane despre MTB, caci despre catarat nu am ce sa scriu, dar imi place sa vorbesc... si vorbesc mult, pe bune :)

una peste alta, am izbutit sa trec kilometrajul peste 4000km pana la sfarsit de an 2010 (sunt inclusi si cei 1700 din 2009). m-am delectat cu ture prin imprejurimile Bucurestiului, concursul de la Medias si Prima Evadare, un pic de Bulgaria (Roussenski Lom, ca sa fiu mai precis), niste Ciucas (mai mult masivul si mai putin berea), un pic de Poiana Brasovului, iesirile organizate de BikeExpert la Cernica... clasicul acasa job si inapoi acasa.. etc etc. hai ca n'a fost rau pana la urma.. mult noroi.

2011 a inceput cu o tura pe zapada la padurea cernica si inca vreo 5 prin parcurile din bucuresti.. tot pe zapada. ca un ghiocel, am luat-o din martie cu bicla la birou, imediat au inceput si turele de weekend. si uite asa ajung la punctul 2, tura de astazi

daca stiam ce vant puternic o sa bata, semnam rapid un contract de advertising cu astia de la Taft. bineinteles, vantul a batut mai mult din fata (sau cel putin asta a fost senzatia mea, pentru ca am tendinta sa vad partea nasoala a lucrurilor.. ?!)
m-am intalnit cu 2 prieteni in herastrau si am pornit cu ideea ca ramanem prin parcurile din bucuresti. dar asa cum pofta vine manacand, si cheful vine pedaland.. rezulta ca in nici o ora eram la padurea baneasa. loc in care ne intalnim cu inca 3 biciclisti care tot spuneau ceva de un fort. io stiam cam despre ce e vorba, ca, printre altele, sunt si fotograf si vreau sa le vizitez pe toate. subconstientul meu a hotarat sa stam cu ei ca sa vedem si noi fortul. constientul e mai complex, lucreaza pe mai multe foi de varza... aveam vreo 10 posibilitati in curs de evaluare.. in fine.. pana la urma am ajuns la fort cu totii, 6 la numar. am aflat cu aceasta ocazie povesti dintre cele mai inspaimantatoare, cum ca in urma cu o saptamana, intr-o alta tura MTB, o fata ar fi cazut in apa stransa la fundul fortului si ar fi trebuit sa isi puna hainele la uscat in stil protap la un foc amenajat. pentru ca imi place sa las suspansul la sfarsit, apa de pe fundul fortului era inghetata la suprafata si parea a fi ciment.. cand s-a rupt insa, realitatea a fost alta.. avea vreo 50cm adancime, masurat astazi cu instrumentul omologat de biroul international pentru masuratori.. batul.
am schimbat cateva vorbe, ca intre oameni (chiar daca suntem biciclisti, tot din oameni ne tragem), am mai ras am mai glumit, ba o poza ba un strans de maini si schimb de apelative.. pentru a ne intoarce spre casele noastre.. mai impreuna mai separat.
padurea se prezinta bine, promitator in conditiile in care nu ajunge vreun tsunami si pe la noi :( n-ar fi exclus..
anul asta am hotarat sa invoc soarele