Ce iţi trebuie? O bicicletă, un suport pentru montarea acesteia pe maşină, maşina bineînţeles, vreo 4 bucati oameni (că ataţia încap intr-o maşină cu tot cu biciclete + rucsaci), o zi liberă, multă apă şi ceva voinţă!
Am pus la cale un itinerar cunoscut de multi MTBişti: Zărneşti - Cab. Gura Râului, prin Prăpăstiile Zărneştilor, până la Cab. Curmătura. Traseul il evaluez ca fiind de dificultate medie atât la urcare cât şi la coborâre.
În prima parte de urcare, rampa nu este atât de mare cât sunt pietroaiele de pe jos. Automat am redus considerabil presiunea din roti. Un alt aspect important, care nu are legătură cu traseul şi pe care eu nu l-am luat în seamă de la început, a fost ridicarea şeii la urcare pentru a pedala cu picioarele perfect intinse, altfel iţi oboseşti genunchii cum am făcut eu :).
A doua porţiune constă într-o urcare ce devine din ce în ce mai abruptă; a fost prima dată de când mi-am cumpărat bicicleta (februarie 2009) când am fost nevoit sa folosesc foaia 1 în combinaţie cu pinionul 1. Aici deja se poate simţi nevoia mersului pe lângă bicicletă, lucru de altfel foarte indicat mai ales dacă nu te simţi prea în formă (sau dacă ai avut şaua coborâtă in prima parte a urcării :), ca mine). Terenul este format predominant din pietriş mare şi colţuros.
Ultima porţiune este o potecă prin padure, unde noi am găsit foarte mult noroi, bălţi şi zăpadă. Tot aici sunt şi cele mai abrupte urcări. Mare parte din această porţiune am urcat-o pe lângă bicicletă.
Sus la Cab. Curmătura am prins câteva averse de ploaie cu puţina lapoviţa. Ne pregătim fizic şi moral pentru coborâre. Foarte important: cobor şaua bicicletei la maxim pentru protejarea moştenitorilor şi pentru a uşura poziţionarea centrului de greutate (adică a fundului) cât mai în spate.
Urmează ingineria inversă a traseului, intr-un ritm fulgerător, reacţii instantanee şi o tehnică avansată de menţinere a bicicletei într-o poziţie cât mai verticală cu ambele roţi pe sol.
Prima porţiune constă în distracţie maxima, mai ceva ca în parcul de distracţii. Aici ne-am făcut proviziile de noroi pentru tot restul traseului. Pantele foarte violente ne determină să apelăm la frânarea modulata pe ambele roti, cu grija de a nu ne răsturna peste cap si de a nu bloca roata din spate. Daca aveţi ocazia, încercaţi o coborâre pe zăpada fără frâne, condiţia e să gasiţi o porţiune scurtă de pantă medie la sfârsitul căreia să puteţi opri în siguranţă; rezultatul este senzaţional si riscul de a cădea este mult mai mic decât dacă apăsati frânele.
A doua porţiune, intrăm pe drumul forestier cu pietroaie colţuroase, pante destul de înclinate şi vibraţii puternice (mai ales că toţi am fost "Hardtail"). Eu am lasat-o mai moale de dragul roţilor cărora doream să le păstrez proprietatea de a fi rotunde. S-au luat si căzături din cauza pietrişului în care puteai foarte uşor să iţi pierzi direcţia.
În sfârşit, ajungem şi in zona "populată", unde aveau acces maşinile şi burtoşii. Aici coborârea era relativ lină, permitea atingerea vitezelor de peste 40km/h, cu condiţia să caşti ochii bine la obstacole gen gropi, bolovani, oameni, maşini, membrii grupului etc. Adrenalina a fost la maximum.
Finalul traseului este la punctul de plecare unde avem şi maşinile parcate, lângă Cab. Gura Râului. Estimăm din ochi câteva kilograme bune de noroi aduse de sus de pe munte, inclusiv pe haine, biciclete, echipamente, piele, gură, ochelari (cine nu a avut ochelari, ochi).
Durata traseului a fost de aproximativ 3 ore, cu tot cu pauze. Coborârea nu a durat mai mult de 30 minute, iar distanţa traseului a fost de 24KM dus+intors.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu