un concurs glazurat cu noroi de toate felurile - semiuscat si lipicios, mustind cu apa si alunecos, amestecat cu iarba, amestecat cu frunze si toate combinatiile dintre acestea 4. am pornit in primii 200 ca sa termin al 99-lea. configuratia bicicletei s-a bazat cel mai mult in cauciucurile aproape potrivite pentru acest eveniment - race king 2.0 de la continental. avantajul lor maxim a fost ca nu se incarcau cu noroi si aveau aderenta foarte buna pe majoritatea tipurilor de teren. la polul opus au fost deficitare cand a venit vorba de aderenta pe terenuri inclinate acoperite de noroi alunecos imbibat cu apa. pe astfel de portiuni am pierdut poate zeci de minute importante. restul bicicletei a contat mai putin, in primii km am luat suficient noroi la bord cat sa nu mai conteze cele cateva sute de grame pe care m-am tot chinuit sa le dau jos prin alegerea unor componente mai usoare.
departajarea intre concurenti s-a facut cel mai mult dupa criteriile cauciucuri si frane, care se puteau transforma usor in nimic altceva decat niste magneti pentru noroi.. si nu cred ca mai e cazul sa mentionez antrenamentul.. ah tocmai am facut-o :)) cine a avut vbrake-uri, a pus din start cruce concursului. iar cauciucurile nepotrivite cu balonaj mai mare de 2.0 pentru multi au tras linia de finish undeva mai pe la jumatatea traseului.
ca un fast-forward al cursei, am plecat in tromba, am depasit, am stat in spatele celor mai lenti, am tras tare prin noroaie, am dat si in gol, am trecut prin balti de 20-30cm adancime, am cazut, m-am intalnit cu prieteni pe traseu, dureri si crampe musculare, o experienta deosebita, o lectie invatata, fun.
concurentii au fost in mare parte corecti, de parca eram uniti impotriva unui singur inamic - noroiul. m-a amuzat teribil un concurent pe care l-am ajuns din urma si care de 2 ori la rand tot accelera cand ajungeam in paralel cu el ca sa-l depasesc, obligandu-ma sa raman in spatele lui in ritmul lui. dar, cum un ritm mai lent inseamna si odihna, asa odihna inseamna un boost de energie suficient cat sa pot lansa sprint-ul decisiv... zic totusi mersi ca nu mi-au facut toti asta :))
deoarece foarte multi au abandonat, cred ca oricine a trecut macar linia de start merita felicitat. ploaia de dinainte de concurs i-a facut pe multi sa se razgandeasca. poate si acestia din urma merita felicitari pentru ca si-au recunoscut nivelul de antrenament mult prea slab pentru aceste conditii, sau poate ca doar s-au subestimat. una peste alta, trag concluzia ca MTB-ul in romania se practica la nivel de amatori un pic mai avansati. dovada clara e concurentul de nationalitate belgiana care a terminat cursa pe primul loc cu un avans de 20 minute in fata campionilor autohtoni. daca ma uit bine pe clasament, ne-ar trebui cateva palme peste ceafa ca sa ne trezim un pic la realitate. personal, ma simt in aceeasi oala si contribui deplin acestui fenomen. ne-a luat deja mult sa constientizam iar asta va mai intarzia un pic mobilizarea
sunt cateva rezultate de remarcat si de luat ca exemplu, concurenti foarte tineri sau foarte in varsta care s-au clasat bine, concurenti proaspeti si cu potential ridicat in ale MTB-ului, numarul mare de concurenti determinati sa termine cursa indiferent de timp, pozitie, conditii.
concluzia, in weekend-urile ploioase ma gasiti pe singletrail :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu